Haideţi să învăţăm câteva lucruri utile!

Etichetă: gramatică

… articolul posesiv (genitival): al, a, ai, ale

În acest articol vom scrie puțin despre articolul posesiv (genitival).

A trecut destul de mult timp de la ultimul articol, dar încercăm să revenim pe baricade. După multă vreme îi vom răspunde și lui mihaig căruia îi mulțumim pe această cale pentru întrebare și ne cerem scuze că a durat atât de mult:

Care este formularea corectă: „Presiunea este pe umerii mei şi a jucătorilor!“ sau „Presiunea este pe umerii mei şi ai jucătorilor!“?

După cum se poate observa, întrebarea are legătură cu ceea ce aminteam mai sus și anume articolul posesiv. În acest caz avem următoarea regulă care ne ajută să răspundem la această întrebare: Articolul posesiv nu se acordă în gen şi număr cu substantivul în genitiv în fața căruia stă, ci cu substantivul determinat (obiectul posedat) de substantivul în genitiv. În cazul nostru substantivul determinat este umerii și de aici deducem imediat că forma corectă este: Presiunea este pe umerii mei și ai jucătorilor!

Câteva exemple:

  • Am pierdut un creion al colegului meu. (masculin singular)
  • Am găsit o carte a colegei mele. (feminin singular)
  • Îmi plac iepurii agitați ai vecinului meu. (masculin plural)
  • Am pierdut niște cărți ale colegilor mei. (feminin plural)

Surse folosite:

Articole similare:
… merită sau se merită?
… mi-ar place sau mi-ar plăcea?

… crează sau creează?

Crează sau creează: când folosim un „e” și când folosim doi pentru verbul „a crea” poate fi extrem de confuz pentru mulți dintre noi care am uitat sau nu stăm să ne gândim de fiecare dată la regulile gramaticale.

Dar un ajutor binevenit este mereu o scurtătură pe care unii dintre noi am învățat-o în școală. Luăm modelul verbului „a lucra” și îl conjugăm. Dacă auzim un e în „lucrează” atunci avem doi e la „creează”. Nu avem „e” în „a lucra”, atunci avem un singur „e” în „a crea”. Ca să fie totul mai clar:

  • eu lucrez – eu creez
  • tu lucrezi – tu creezi
  • el/ea lucrează – el/ea creează
  • noi lucrăm – noi creăm
  • voi lucrați – voi creați
  • ei/ele lucrează – ei/ele creează

Folosind regula de mai sus ar trebui să ne fie destul de ușor să ne dăm seama când scriem cu un „e” și când cu doi. Aceeași regulă este valabilă și pentru conjugarea (și scrierea) altor timpi ale celor două verbe.

Pentru cei care se întorc la reguli, conjugăm verbul „a crea”, asemănător cu verbul „a lucra” pentru că pornim de la radicalul lucr+a, respectiv cre+a. Și-atunci vom avea lucr+ez, ezi, ează, ăm, ați, ează și cre+ez, ezi, ează, ăm, ați, ează.

Pentru mai multe exemple puteți încerca legăturile de mai jos care au fost folosite ca și sursă.


Surse folosite:

Articole similare:
… mi-ar place sau mi-ar plăcea?
… merită sau se merită?
… familiar sau familial?

… mi-ar place sau mi-ar plăcea?

Mi-ar place sau mi-ar plăcea? Este atât de des folosit în ambele variante, încât chiar și atunci când cunoști exact forma corectă uneori îți ia o secundă să te asiguri că ai folosit forma corectă.

Dar care este regula de la care se formează condiționalul optativ pentru acest verb?

Condiționalul optativ prezent se formează de la auxiliarul „aș, ai, ar, am, ați, ar” și verbul la forma de infinitiv. În cazul de față forma corectă de infinitiv este „a plăcea” și nu „a place”, deci corect vom spune „mi-ar plăcea”.

La fel se întâmplă și în cazul verbului „a tăcea”, „a părea”. Deci corect va fi „aș tăcea” și „aș părea” (nu „aș tace” și „aș pare” sau alte variante care ar putea să vă mai treacă prin cap)


Surse folosite:

Articole similare:
… crează sau creează?
… merită sau se merită?
… familiar sau familial?

… merită sau se merită?

Merită sau se merită? Ca în cazul multor cuvinte și expresii, folosirea lor în ambele variante nu înseamnă neapărat că ambele sunt acceptate ca fiind corecte.

În cazul de față, “se merită”, deși utilizat tot mai des este greșit pentru că nu avem verbul reflexiv „a se merita”, ci un verb tranzitiv care la forma sa infinitivă este „a merita”. Deci corect este „merită”.

Exemple:

  • Merită să fac asta?
  • El merită să primească această medalie.

Dar pentru că limba română este o limbă complexă din punct de vedere gramatical evident că există și o excepție în care forma „se merită” este corectă. Singurul caz în care avem voie să folosim „se merită” este acela în care „se” are funcția pronominală, de exemplu „se merită unul pe altul„.

Sperăm că acest articol a reușit să vă facă vorbirea (sau scrierea) mai ușoară și „merită sau se merită” să nu mai fie o problemă.


Surse folosite:

Articole similare:
… mi-ar place sau mi-ar plăcea?
… crează sau creează?
… familiar sau familial?

… familiar sau familial?

Cum este corect: familiar sau familial? Ei bine răspunsul e foarte simplu: ambele variante sunt corecte. Cele două cuvinte sunt paronime adică au o formă foarte asemănătoare dar sensuri total diferite. Folosirea lor corectă depinde însă de context. Să vedem în primul rând care este explicaţia celor două cuvinte:

Familial – care aparţine familiei; privitor la familie; destinat familiei.

Familiar – bine cunoscut, obişnuit cuiva; (despre exprimare, limbaj, stil). Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obişnuită; simplu, fără pretenţii; (despre atitudini, comportări etc.; prin extensiune despre oameni). Simplu, prietenos, apropiat; prin extensiune care este fără respectul cuvenit, ireverenţios.

Iată şi câteva exemple de utilizare ale celor două cuvinte:

S-a întors repede din călătorie, căci au apărut niște probleme familiale. (probleme de familie)

Situația ei familială (din cadrul familiei) a rămas până acum neclară.

Felul său familiar (simplu, prietenos) de a-mi  vorbi mi-a dat curaj să acționez.

Situaţia îmi era familiară (cunoscută).

Sperăm că acest scurt articol a reușit să aducă puțină lumină pentru utilizarea corectă și înțelegerea celor două cuvinte: familiar sau familial.


Surse folosite:

Articole similare:
… merită sau se merită?
… mi-ar place sau mi-ar plăcea?
… crează sau creează?

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén